Cu drag pentru Ozolin

Pentru ca nu sint sigur ca domnul Dusa va publica raspunsul meu la scrisoarea lui, si pentru ca vad ca din cind in cind isi pierde timpul cu un fotograf amator ca sa-i vizioneze pozele de famelie mare cu remuneratie dupa buget.... postez aici un mic raspuns la scrisoarea dinsului, evitind sa folosesc aceleasi apelative inteligente pentru ca nu-mi sta in caracter si faptul ca nu ne cunoastem personal ma face sa am retineri in a injura un necunoscut.

Draga Domnule Ozolin Dusa,
Imi pare rau ca ati inteles gresit demersul meu. Sau poate n-oi fi fost eu foarte clar. Nu erati un exemplu negativ, ci dimpotriva un model pentru domnul Dan Mititelu care isi consuma energiile in lupta lui cu ditamai directorul in loc sa se ocupe de ceea ce ii place cu adevarat, fotografia.
Modul in care ati construit Fotoiasi si faptul ca sint bani la mijloc e de apreciat pentru ca fara bani nu se poate ajunge la performanta.
Asta era de fapt ideea, nu stiu de ce v-ati ofuscat, era doar o comparatie pozitiva, un exemplu de urmat.
Eu nu sint decit un mic fotograf amator, nu pozez la nunti, nu iau piinea nimanui de la gura (am un job care-mi permite sa fac din fotografie o pasiune nu un modus vivendi), si cu atit mai mult nu incerc sa fac ierarhii ale fotografilor din Iasi sau din alte parti.
Dar ma bucur ca macar ocazional aveti bunavointa sa-mi cititi blogul si sper sa va urmaresc realizarile cu aceeasi placere.
Cu stima,
Paul Paduraru (ca tot mi-a reprosat cineva ca nu folosesc numele intreg si ies confuzii)

Pe Dan Mititelu il cunosc si il consider prieten, pe dl Dusa nu-l cunosc decit dupa fotografii si dupa ce am mai citit despre clubul Fotoiasi.
As adauga ca toata nebunia acestui dialog a plecat de la un raspuns la un articol de pe blogul lui Dan Mititelu:
” Dupa toate astea imi dau seama ca zilele tale sint numarate la latrina de cultura din copou. Poate asa vei avea timp sa tii cursurile pe care le vor atitia, sa faci expozitiile pe care nu le-ai facut, sa reinfiintezi Clubul Fotografilor si sa il pastoresti asa cum e nevoie (iti explica prietenul Ozolin cum se face asta pe bani nu doar pe pasiune).
Si sper sa ne revedem intr-un nou Club al fotografilor amatori si profesionisti care sa nu mai stea la cheremul niciunui gnom care s-a trezit zmeu peste noapte.”
Iar pentru cei care nu stiu povestea, pe scurt se rezuma asa:
In anul 2010 spre iarna Dan Mititelu, pe atunci coordonator al Clubului Fotografilor si inavatator al celor care abia deschid ochii in fotografie a cerut Casei de Cultura un mica lamurire cum se cheltuie banii pe care ii aduna la Curs, dorind ca o parte sa fie directionati spre Clubul Fotografilor pentru a sustine activitatea Clubului (asta era de fapt rezultatul cursului).
Pentru cei nestiutori, Clubul Fotografilor s-a desfasurat ca o activitate benevola, voluntara in care membrii veneau de acasa cu banii pentru marit fotografiile, isi plateau singuri deplasarile pentru actiuni organizate de club, cu masinile personale, Casa de Cultura asigurind spatiul de intilnire de 2 ori pe luna si spatiul pentru expozitii (ceea ce trebuie sa fiu onest, conta).
Odata cu supararea directorului Casei de cultura pe propriul angajat s-a ajuns la suspendarea fara nici o explicatie a activitatii Clublui Fotografilor, cu indepartarea coordonatorului Clubului fotografilor, cu multe alte "chestii" pe care le puteti citi mai bine pe blogul lui Dan Mititelu (http://dan-mititelu.ro/alternative/), totul culminind cu faptul ca incepind din decembrie 2011 nu se mai organizeaza nici o intilnire a Clublului Fotografilor, nici o expozitie, si probabil ca vom fi imprastiati in 4 zari spre multumirea unora care vedeau in Clubul Fotografilor concurenta rapace, desi nu era nici un fel de concurenta in a incerca sa oferi un sfat avizat si celor multi nu doar celor ALESI.


Pace voua, tuturor!