Mercador

Faceți căutări pe acest blog

luni, 22 iulie 2013

Pescar la Dumesti

Duminica dimineata pe la 4 am sarit ca ars din pat, am insfacat o gura de cafea rece, geanta frigorifica si am plecat la Dumesti la pescuit. Sculele asteptau cuminti inca de cu seara in portbagaj, statia era pusa, rimele dormeau linga viermisori, dar piticul era la post :)
Dumesti este o comuna la cca 4 km de E585, la iesirea din Letcani, imediat dupa trecerea de cale ferata.
Balta e destul de mare, cu avantajul ca e usor accesabila, dar cu dezavantajul ca e chiar in sat si ai parte de tot spectacolul: giste care navigheaza gratios pe lac printre fire de lansete, pomelnicul de zgomote specifice satului romanesc... manelele de dimineata, nostalgiile Fuego-Enache-Loghin de la prinz, si bataia traditionala de dupa-masa. In rest e bine :)
Taxa de pescuit, 50 de lei, se pot retine max 5 kg crap, caras cit vrei.
Eu am mers pe partea opusa soselei, ca macar sa nu ma frece la cap orice bade care stie el ca boilesul e pentru crapi de aia educati ;). Ca sa ajungi acolo, ai cca 2-300 m de offroad adevarat sau iti lasi masina la sosea, iei sculele in spate si traversezi pe dig cu pingica.
Se poate sta si cu cortul pe partea aia, pentru cei amatori sa nadeasca de noaptea. De prins noaptea nu se prinde nimic ca probabil crapii sint la discoteca.
Eu m-am bronzat de ma confundai cu un rac fiert, dar macar a meritat.
Captura mea: 2 crapi de 1.5 kg fiecare, la boabe de porumb, caras la rima, dar n-am pastrat decit unu mai voinic, pentru ciorba. Restul nadelor: boiles, viermisori, mamaliga de toate natiile, patratica, placuta, cu sau fara arome, nada campion.... au fost doar ca sa se hlizeasca pestii la ele, ca de atins n-a avut niciunu curaj.

Si acum ceva poz(n)e! Enjoy.






















miercuri, 10 iulie 2013

Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!

Aseara am citit pe un site urmatorul "banc".... vi-l dau si voua, ca e prea aproape de unele realitati :)



- Ce ai, draga mea?
- …
- Iubito, ce ai?
- …
- Iubitoooo!
- NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
- Nu ţip. Tu ţipi.
- ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
- Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
- Nu am nimic.
- De 4 ore taci.
- De 4 ore şi 10 minute.
- De 4 ore şi 10 minute.
- Ce faci, mă îngâni?
- Nu te îngân.
- Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
- Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
- Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
- Bine, dar…
- Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!
După încă cinci minute de tăcere:
- Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
- Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
- Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
- Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
- Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
- …
- După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
- Dar ce-am făcut?
- Ce-ai făcut?
- Da.
- Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
- Da.
- Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
- OK, zi ce n-am făcut.
- Te faci că nu ştii, da?
- Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
- Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
- Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
- Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
- Aşa am zis?
- Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
- Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
- Iubito, dar ai înţeles greşit.
- Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
- Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
- Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
- Doamne fereşte! Chiar nu fac.
- Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
- Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
- Adică nici măcar nu eşti sigur.
- Ba sunt sigur.
- Eşti sigur pe dracu.
- Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
- Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
- De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
- Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
- Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
- Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
- Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
- …
- Taci, vezi? Te-ai blocat.
- Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
- Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
- Nu.
- Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
- Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
- Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
- POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
- Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
- Ce ţi-am zis?
- „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
- Aşa, şi?
- Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
- EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
- A, da, acuma sunt şi nebună?
- Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
- DIVORŢEZ!


luni, 1 iulie 2013

Opera Romana din Iasi, inchiderea stagiunii

Deoarece n-am putut refuza o prietena buna care s-a aliat cu nevasta, si mai ales pentru ca pruncul trebuia premiat (sau pedepsit dupa cum ar zice unii), duminica seara am mers la inchiderea stagiunii Operei Romane din Iasi. Eram curios sa vad cum arata Teatrul National dupa renovare, si nu-mi pare rau deloc de cele 2 ore petrecute acolo. Doamna Rancea isi merita felicitarile din tot sufletul, a reusit sa transforme fiecare eveniment intr-o gala deosebita, iar biletele se epuizeaza cu zile bune inainte. Abia astept redeschiderea din toamna si sa vedem ce mai pregateste pentru noi.
Orchestra a fost super, sunetul perfect, corul, desi n-a avut parte de prea multe interventii, a reusit sa arate de ce e in stare, iar solistii au cintat superb reusind sa ridice sala in picioare.
Bravo Operei Romane din Iasi!

Si citeva imagini de la locul faptei :)

Enjoy