Am citit o povestioara-analiza psiholiterara superdraguta si tare potrivita la vremurile de acum, asa ca v-o prezant si voua ca e pacat sa o tin doar pentru mine (textu de mai jos nu-mi apartine, eu imi fac doar datoria de a-l populariza) :) :
Vom demonta astazi un mit, si anume ca Fat-Frumos este personajul pozitiv din basmele românesti, iar Zmeul un ticalos fara pereche. În fapt, asa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, sa facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele românesti.
Împaratul
E un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns împarat e ca a fost primul nascut. Nu e în stare sa aiba grija de fii-sa, prin urmare ma întreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai împaratia. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subînteles moarta si l-a lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica în jur de saispe.
Desi e înconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, când e sa ia vreo decizie îti vine sa-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de împaratie. Stramosul sau care a întemeiat dinastia se rasuceste în mormânt.
Fata cea mare si fata cea mijlocie
Sunt niste strâmbaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, tâte, e în centrul atentiei si e aia rapita, ba se mai si marita înaintea lor. Sunt atât de jenante ca nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mica
E aia rasfatata, bunaciunea învatata sa i se faca toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez.
Fat-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu' caruia nu i-a placut cartea: ori print, ori vreun coate-goale. Frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta în continuare si sa se ia la trânta prin iarba cu oile, cu fratii lui sau cu flacaii satului, da' vrea sa dea lovitura. Si, când boul de împarat da sfoara-n tara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata împaratului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea împaratia. Si oricum stie de la tovarasi ca de obicei e rapita bucata familiei, nu cârjele alelante doua.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere.
Înainte de episodul cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos în grajd, ceea ce arata înca o data ca împaratul e un idiot - nu asa te porti cu o asemenea comoara. Calul e cel care îi face strategia lui Fat-Frumos, în vorbe putine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil îi e jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îsi doreste sa fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împaratul. În primul rând, la ea e sigur ca e mama zmeilor. Apoi, a facut trei baieti care e fiecare la casa lui, nu doua plângacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca împaratul. Si ia hotarâri bune si de una singura, n-are nevoie de o armata de viziri, dregatori, sfatuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotarât, energic si fortos. Probabil are un nas cât toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e - a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe tarâmul celalalt, acolo nu-ti da nimeni un castel ca te cheama împaratul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mâncat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor,
sa vada cum pun aia marmura în baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. Si mi se pare normal sa-i manânce la sfârsit, stim cu totii cum sunt muncitorii.
Mai stim ca are o mosie imensa, populata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar credeti ca e usor de administrat asa ceva, sa-i tii în frâu pe toti aia? Pai aia nu sunt prosti ca taranii împaratului, daca nu stai cu pleoapa pe ei.
Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un excelent strateg militar si un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente si cam fara noroc la femei. I-a venit vârsta însuratorii, a stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. n-a gasit pe nimeni pe placul lui în propriul tarâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndragostit de fata aia mica a împaratului (stie ce-i frumos, macar fizic, si nici nu încalca eticheta, tinteste la acelasi rang) si a procedat în consecinta, asa cum cerea traditia: a luat-o la el. Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte prosteli. Pui problema direct: "Fa, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Si prostul chiar o iubeste: n-o forteaza, n-o siluieste, e romantic, are o gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogatii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o tina pe printesa legata în beci, goala-pusca si sa vina s-o violeze când are el chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o tine-n puf.
Omul e familist si serios, nu-si uita îndatoririle: se duce-n fiecare zi la munca si anunta civilizat, cu buzduganul, când vine acasa. Si toate astea pentru ea, ca sa n-o sufoce cu atentie, sa-i lase spatiu, sa fie libera, sa aiba matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne, a intrat peste ea în camera si-a vazut-o cu masca de castraveti pe fata.
Carevasazica, moldoveanca traieste în puf, îi face prostul toate poftele, si, în semn de multumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca are parul mai îngrijit si tenul mai putin acneic (vezi, n-ai vrut sa te culci cu Zmeul) si se hotaraste sa fuga cu el. Da' mai întâi încep sa se hârjoneasca în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din niste busteni taiati tot de el din padure, si-l carase-n cârca pâna la ultimul etaj al castelului, sa aiba japita peisaj când se trezeste dimineata sub baldachin. Si prostii aia doi stau pâna îi prinde Zmeul, caruia - în sfârsit! - i se aprind beculetele.
Mai departe. Zmeul lupta corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l mituieste, da cu peria, gresia, naframa; în fine, face tot ce poate sa lupte cât mai putin si sa-i bage pe altii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep ca morala basmului românesc e urmatoarea:
- daca esti un smecher metrosexual si stii sa profiti de pe urma tontilor incompetenti ajunsi în pozitii de conducere, te aranjezi pe viata.
- daca esti o fitoasa analfabeta si de bani-gata, ai toate sansele sa umble toti dupa fundul tau si dupa averea lu' tac-tu.
- daca esti un tip cinstit, muncitor si care lupta dupa reguli, pici de papagal.
Daca basmul românesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis-o racheta înapoi la tac-su acasa. Apoi si-ar fi strâns armata, ar fi navalit pe tarâmul împaratului si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele doua tarâmuri si si-ar fi facut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea.
Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca propriul basm.
