In sfirsit reusesc si eu sa ma agat putin de blog si sa pun cite ceva din concediul de anul asta.
Din pacate concediul meu a fost concediu de munca, pentru ca a trebuit sa pun cit de cit la punct lucrurile la casa de la tara ramasa goala fara socrul meu.
Si cum acolo erau lucruri nefacute demuuult am decis sa ne sacrificam concediul si sa rezolvam un pic ce era pe acolo.
In primul rind socrul meu m-a rugat inainte sa moara sa fac tuica, pentru ca lasase vreo citeva butoaie pline cu de toate. Asa ca l-am rugat si eu pe tata sa ma ajute, si 2 saptmini a fiert alambicu din plin. Asa ca acum avem un stoc de 155 l de tuica clasa I, de 40 grd. care sta in butoaie de stejar in asteptarea unui/unor clienti, ca noi daca bem atita tuica ne ducem repede dupa socru-miu.
Apoi, ajungind acolo am vazut ca un gard e varza, scindurile putrezite, asa ca am purces la inlocuirea lui, cit am avut scinduri noi, adica vreo 100 de scinduri. Mi-ar mai fi trebuit inca vreo 80 ca sa-l termin tot, dar cu alta ocazie, ca s-au terminat acum.
Apoi am descoperit ca fosa era aproape full, asa ca alearga dupa vidanja, adu omu, taie din umbrar sa incapa vidanza, sudeaza... am rezolvat-o si pe asta.
Apoi via nu era stropita deloc, asa ca pompa in spate si treci la stropit.
Bonus, instalatia de apa pocnise prin unele locuri, ca asta iarna nu a stat nimeni si pexalu are prostu obicei sa pocneasca la ger. Asa ca inlocuit, reparat, fitinguri... distractie.
In plus soata mea a cedat de la atita praf si o zi a bolit in pat, asa ca am inlocuit-o la sters prafu, pus lucrurile la loc, eliberat cit se poate. Dar am biruit.
Si ca multumire, o duminica mi-am luat parintii, soata si puradelul si am plecat in excursie la Vulcanii Noroiosi, apoi am trecut Siriul si am vizitat Branul dupa retrocedare si ne-am intors pe seara prin pasul Oituz. Vreo 600 km in care masinuta a aratat ca desi e cam slabuta la cai putere se descurca cu 5 handralai in masina si consuma 6.4-6.5%. Iar ca spatiu e suficient de mare.
La intoarcere la Iasi am vrut sa fac un mic ocol pe la barajul Bicaz, proasta decizie. Se mai hotarisera inca 20000 de romanasi ca vor sa vada lacu si sa se plimbe cu vaporasu, asa ca era un blocaj de toata frumusetea, n-aveai loc sa arunci un ac, de la Baraj pina la Debarcader faceai juma de ora cu masina, o placereeee....
Dar ne-am distrat, ca nu eram pe fuga.
Cam asta a fost concediul de anu asta... si acum citeva poze ;)
Enjoy
Teo admira vulcanu
Eu cu Cora, tata si mama, cu burtile la soare :)
Teo si Cora vor sa fure vulcanu
Blop, blop, blop
Cit-aaaaa vulcanuuuu
Crevase de noroi
Barajul Siriu
Da' si mie un leeeeuuuuuu....
Lacul Siriu
Caderi de pietre stabilizate, deocamdata
Bran
Cora doarme
4 gratziii
Pe scara secreta
Aglomeratie mare
Curtea interioara
Oare se implineste vreo dorinta?
Vircolacuuuuu
Brasov, love you....
Reincarnarea Reginei Maria...
Cu baporu pe Bicaz
Rosii din gradina lu tataia, rosioaie....
Na-va Bicaz daca va trebuie....
Pavilionu, ce amintiri...
Baraju Bicaz
Vaporu nostru
Vine vaporu...
Am adidasi noi :)
Viitoru marinar scruteaza zarea...
La acostare, ca e coada mare....
miercuri, 17 august 2011
marți, 19 iulie 2011
Paul in Warszaw
Multumita colegilor mei de la workshop am si eu niste poze in Varsovia.
Incep prin a-i enumera pe autorii pozelor, intr-o ordine absolut aleatoare: Aurora-Italia, Andreas-Grecia, Jelena-Letonia, Teisutis-Lituania, Mateusz-Polonia, Anna si Merce-Spania, Wladimir si Branka-Slovenia, Bostjan-Slovenia, Hanna-Finlanda, Torstein-Norvegia, Michael-Austria, Jana-Cehia, Kays-Turcia, Eleonora-Bulgaria.
A fost o experienta foarte interesanta mai ales prin prisma oamenilor foarte diferiti si a locurilor deosebite.
Nu stiu daca pozele sint chiar artistice, dar pentru mine reprezinta o etapa importanta si imi ofera plusul ala de curaj nu doar de a zbura cu avionul ci si de a cunoaste oameni si culturi noi.
Sper sa va bucurati si voi.
Enjoy!
Eu si veverita!
Cu Andreas alegind poze...
In parcul lui Chopin...
Studiind planul de bataie pe ziua respectiva
Oare merita sa stric bitzii?
Un moment de pauza...
La masa, linga casa lui Chopin...
Atelier de portret in parc...
Ola explica drumul corect
Trepied natural
Hanna, sint bune, trebuia un pic mai la dreapta dar merge...
Paunu asta sigur nu e impaiat?
Explicatii... cu Teisutis
Pregatirea "armamentului"
Nici la cafea nu poate omu sa stea linistit cu Jelena si Aurora
Trepiedu face toti banii....
Atelier de portret in studio...
Ah, cofee break, ce buna eeeee....
Stai linistit sa iasa poza.... smile...
Urmeaza sa mai pun si poze de-ale mele, dar sa mai prind o dimineata linistita ;)
Incep prin a-i enumera pe autorii pozelor, intr-o ordine absolut aleatoare: Aurora-Italia, Andreas-Grecia, Jelena-Letonia, Teisutis-Lituania, Mateusz-Polonia, Anna si Merce-Spania, Wladimir si Branka-Slovenia, Bostjan-Slovenia, Hanna-Finlanda, Torstein-Norvegia, Michael-Austria, Jana-Cehia, Kays-Turcia, Eleonora-Bulgaria.
A fost o experienta foarte interesanta mai ales prin prisma oamenilor foarte diferiti si a locurilor deosebite.
Nu stiu daca pozele sint chiar artistice, dar pentru mine reprezinta o etapa importanta si imi ofera plusul ala de curaj nu doar de a zbura cu avionul ci si de a cunoaste oameni si culturi noi.
Sper sa va bucurati si voi.
Enjoy!
Eu si veverita!
Cu Andreas alegind poze...
In parcul lui Chopin...
Studiind planul de bataie pe ziua respectiva
Oare merita sa stric bitzii?
Un moment de pauza...
La masa, linga casa lui Chopin...
Atelier de portret in parc...
Ola explica drumul corect
Trepied natural
Hanna, sint bune, trebuia un pic mai la dreapta dar merge...
Paunu asta sigur nu e impaiat?
Explicatii... cu Teisutis
Pregatirea "armamentului"
Nici la cafea nu poate omu sa stea linistit cu Jelena si Aurora
Trepiedu face toti banii....
Atelier de portret in studio...
Ah, cofee break, ce buna eeeee....
Stai linistit sa iasa poza.... smile...
Urmeaza sa mai pun si poze de-ale mele, dar sa mai prind o dimineata linistita ;)
sâmbătă, 9 iulie 2011
Varsovia, the last day
Compactez ultimele 2 zile pentru ca una din ele a fost cu fotografie de noapte si am ajuns prea tirziu ca sa mai pot scrie-posta ceva.
Au fost 2 zile pline de fotografii, o sa pun citeva azi, si cind ajung la Iasi mai completez.
Worshopul a fost foarte interesant, am cunoscut oameni noi, culturi noi, idei noi, locuri pe unde Chopin si-a pus amprenta chiar daca viata lui a fost foarte scurta.
Ma bucur ca am venit si chiar daca nu voi mai putea participa la asa ceva decit peste 3 ani merita din plin.
Ma pregatesc sufleteste pentru zborul de intoarcere, asa ca va las sa va bucurati de imagini.
Enjoy!
Au fost 2 zile pline de fotografii, o sa pun citeva azi, si cind ajung la Iasi mai completez.
Worshopul a fost foarte interesant, am cunoscut oameni noi, culturi noi, idei noi, locuri pe unde Chopin si-a pus amprenta chiar daca viata lui a fost foarte scurta.
Ma bucur ca am venit si chiar daca nu voi mai putea participa la asa ceva decit peste 3 ani merita din plin.
Ma pregatesc sufleteste pentru zborul de intoarcere, asa ca va las sa va bucurati de imagini.
Enjoy!
joi, 7 iulie 2011
Varsovia, ziua 4
Azi am avut altfel de zi.
Am mers sa vizitam-pozam casa memoriala Chopin, la vreo 40 km de Varsovia, si biserica unde a fost botezat si ce-o mai fi facut pe acolo.
Din ce am remarcat, omu nu a fost chiar taran, ci domeniul familiei era destul de vast ca sa aiba timp de imaginat nocturne, polci, mazurci si alte smecherii la pian.
Asta primii 20 de ani, pina s-a decis ca Polonia e prea mica pentru el si a uschit-o la Paris unde s-a cuplat cu madam Dupin, pentru cei care nu stiu pe numele de scena George Sand, si a trait inca 19 ani pina tuberculoza a decis ca a trait prea mult si nu e cazu sa-i faca prea multa concurenta lui Beethoven.
Iar sor-sa intr-un acces de patriotism i-a scos inima si a adus-o la Varsovia, ascunsa intr-un borcan cu spirt, bagata sub fustele-i largi. V-am prezentat-o ieri in poza din biserica unde sta si acu, dupa 200 de ani (inima, nu sora).
Asta e pe scurt povestea unui mare compozitor, si a unor polonezi isteti care stiu sa-si vinda marfa (oare cind o sa invatam si noi?) (scumpe a naibii suvenirurile de la locatiile cu Chopin).
Si acum poze...
Enjoy!
Am mers sa vizitam-pozam casa memoriala Chopin, la vreo 40 km de Varsovia, si biserica unde a fost botezat si ce-o mai fi facut pe acolo.
Din ce am remarcat, omu nu a fost chiar taran, ci domeniul familiei era destul de vast ca sa aiba timp de imaginat nocturne, polci, mazurci si alte smecherii la pian.
Asta primii 20 de ani, pina s-a decis ca Polonia e prea mica pentru el si a uschit-o la Paris unde s-a cuplat cu madam Dupin, pentru cei care nu stiu pe numele de scena George Sand, si a trait inca 19 ani pina tuberculoza a decis ca a trait prea mult si nu e cazu sa-i faca prea multa concurenta lui Beethoven.
Iar sor-sa intr-un acces de patriotism i-a scos inima si a adus-o la Varsovia, ascunsa intr-un borcan cu spirt, bagata sub fustele-i largi. V-am prezentat-o ieri in poza din biserica unde sta si acu, dupa 200 de ani (inima, nu sora).
Asta e pe scurt povestea unui mare compozitor, si a unor polonezi isteti care stiu sa-si vinda marfa (oare cind o sa invatam si noi?) (scumpe a naibii suvenirurile de la locatiile cu Chopin).
Si acum poze...
Enjoy!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
