Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!

Aseara am citit pe un site urmatorul "banc".... vi-l dau si voua, ca e prea aproape de unele realitati :)

- Ce ai, draga mea?
- …
- Iubito, ce ai?
- …
- Iubitoooo!
- NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
- Nu ţip. Tu ţipi.
- ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
- Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
- Nu am nimic.
- De 4 ore taci.
- De 4 ore şi 10 minute.
- De 4 ore şi 10 minute.
- Ce faci, mă îngâni?
- Nu te îngân.
- Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
- Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
- Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
- Bine, dar…
- Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!
După încă cinci minute de tăcere:
- Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
- Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
- Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
- Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
- Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
- …
- După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
- Dar ce-am făcut?
- Ce-ai făcut?
- Da.
- Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
- Da.
- Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
- OK, zi ce n-am făcut.
- Te faci că nu ştii, da?
- Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
- Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
- Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
- Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
- Aşa am zis?
- Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
- Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
- Iubito, dar ai înţeles greşit.
- Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
- Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
- Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
- Doamne fereşte! Chiar nu fac.
- Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
- Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
- Adică nici măcar nu eşti sigur.
- Ba sunt sigur.
- Eşti sigur pe dracu.
- Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
- Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
- De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
- Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
- Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
- Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
- Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
- …
- Taci, vezi? Te-ai blocat.
- Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
- Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
- Nu.
- Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
- Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
- Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
- POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
- Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
- Ce ţi-am zis?
- „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
- Aşa, şi?
- Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
- EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
- A, da, acuma sunt şi nebună?
- Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
- DIVORŢEZ!

Opera Romana din Iasi, inchiderea stagiunii

Deoarece n-am putut refuza o prietena buna care s-a aliat cu nevasta, si mai ales pentru ca pruncul trebuia premiat (sau pedepsit dupa cum ar zice unii), duminica seara am mers la inchiderea stagiunii Operei Romane din Iasi. Eram curios sa vad cum arata Teatrul National dupa renovare, si nu-mi pare rau deloc de cele 2 ore petrecute acolo. Doamna Rancea isi merita felicitarile din tot sufletul, a reusit sa transforme fiecare eveniment intr-o gala deosebita, iar biletele se epuizeaza cu zile bune inainte. Abia astept redeschiderea din toamna si sa vedem ce mai pregateste pentru noi.
Orchestra a fost super, sunetul perfect, corul, desi n-a avut parte de prea multe interventii, a reusit sa arate de ce e in stare, iar solistii au cintat superb reusind sa ridice sala in picioare.
Bravo Operei Romane din Iasi!

Si citeva imagini de la locul faptei :)

Enjoy

Un articol dur şi înfiorător de realist !

 L-am primit pe mail, dar merita dat mai departe: cititi si va minunati!

 

In final, a rămas unul singur.

In filmul Highlander, nemuritorii își tot tăiau capetele unii altora, pana când rămânea unul singur. Care desigur, neputând sa-si taie singur capul, este declarat câștigător.

Exact Așa s-a întâmplat si cu Uniunea Europeana. La început erau o grămada de prostănaci, care se amețeau cu idei socialiste: solidaritate europeana, șanse egale, granițe libere, voturi egale in Parlamentul European. Niște idioțenii nerealiste, care s-au prăbușit la prima criza: pentru ca toate drepturile astea nu sunt gratis. Costa – si costa enorm! Pe banii cui? Pai ai firmelor private, desigur: de aceea in toata Uniunea Europeana taxele au sărit pana la cer.

Duelul de încălzire.

Primul "nemuritor" care si-a luat jucăriile si a plecat, a fost Marea Britanie. Pentru ca economia britanica se bazează de vreo 200 de ani, pe serviciile financiare si pe investițiile străine: Londra este (alături de Hong Kong si Singapore), cel mai bun loc de pe Pământ, in care poți sa deschizi o firma. Daca englezii ar fi adoptat modelul social european si ar fi crescut taxele - adio investiții străine, adio economie britanica. Așa ca, ia duceți-va dracului cu prostiile voastre socialiste! Noi o sa ne facem uniunea noastră, cu frații americani.

Măcelul.

După aia, au fost decapitați rapid "nemuritorii" mai mici si mai tăntălăi (esticii si sudicii): care s-au înghesuit la Bruxelles in decembrie, in speranța stupida ca vor fi scoși din criza de către cei mari. Dar au rămas cu gura căscata: in loc sa le dea, boșii le-au cerut sa scoată ei bani (si anume, vreo 50 de miliarde de euro). Hai repede, pana nu ne suparăm! N-o sa uit niciodată fata uluita a președintelui român, Traian Băsescu, când si-a dat seama ca "prietenii europeni" n-or sa-l ajute cu nimic, ba dimpotrivă, o sa-l afunde si mai adânc, ca sa scape ei. Imbecilii ăștia mici chiar crezuseră in poveștile cu egalitatea. Hahaha…

Bătălia finala.

La sfârșitul lui decembrie 2011, mai rămăseseră doar doi mari: Angela Merkel si Nicolas Sarkozy (celebrul cuplu Merkozy). Așa ca cei doi au hotărât ca, după Revelion, toate tarile din UE sa introducă in Constituțiile naționale o limita a datoriei. O chestie excelenta, zic eu: pentru ca spulbera toate iluziile socialiste. Adio bunăstare pentru toți (care fost posibila doar prin creșterea deficitului) si adio egalitate: pai din clipa in care ti se ordona ce sa scrii in Constituție, nu prea mai poți fi numita tara independenta.

Dar lovitura de gratie a venit după Revelion. Franța si-a pierdut ratingul AAA, Germania nu. Ratingul, de fapt, a fost doar o formalitate: era clar de multa vreme ca economia Franței trage sa moara, sub povara cheltuielilor sociale, in timp ce programul dur de austeritate impus de Angela Merkel a ținut economia Germaniei pe linia de plutire.

Așa a dispărut cuplul "Merkozy". Franța a fost decapitata: nu mai are nici un cuvânt de spus. Germania a rămas singură, liderul de necontestat al Europei.

Iar Europa sociala, așa cum o cunoșteați, e terminata pe veci.

Adio, Uniunea Europeana. Începe Imperiul Europa!

4 milioane de kilometri pătrați, 500 de milioane de oameni, 16.242 de miliarde de dolari anual.

Niciodată in istorie, vreun stat cu suprafața si populația Uniunii Europene nu a dispărut atât de repede. UE este mai mare decât Imperiul Roman: dar Roma a rezistat 1400 de ani. Uniunea Europeana doar…20 ani. E cel mai mare eșec politic din toate timpurile.

Ce dovada mai buna decât asta, ca Europa sociala a fost un vis stupid, ca protecția sociala este o otrava pentru orice stat si ca socialiștii sunt niște nebuni periculoși care trebuie eliminați cat mai rapid?

Timp de 20 ani, socialiștii au avut pe mână resurse imense si putere de decizie absoluta: praful si pulberea s-a ales!

Deutschland uber alles!

Noua Ordine Europeana va fi decisa de Germania. Germania e marele câștigător al războiului economic: nu pentru ca a învins pe cineva, ci pentru ca e singura rămasă in picioare in fata crizei. Celelalte tari nu vor mai fi consultate, nici măcar de forma.

Acum doi ani vorbeam de barca de salvare germana, in care nu vor încăpea decât câteva tari: Austria, Ungaria, Cehia, Olanda, poate si Polonia. Ele vor fi nucleul dur al noii economii europene (vezi Noua Ordine Europeana nu include România). Ele își vor limita datoria externa prin Constituție – pentru ca așa vrea Germania. Ele vor scoate in afara legii protecția sociala – pentru ca așa vrea Germania.

Nu-ti convine? Pai scufunda-te in haos, război civil, foamete. Sau aveți impresia ca o tara ca România o sa scape ea singura, in vârful muntelui, cu miorița, cu naiul si cu brânza ei? Hahaha…

Așa cum are un câștigător net, criza are si un perdant net: coada cozilor, prostul proștilor, râsul lumii, sclavul sclavilor. Acest perdant absolut se numește România.

Un nou pact Ribbentrop-Molotov.

Care de data asta, va fi respectat cu sfințenie de ambele parți. Germania are nevoie disperata de resurse – pe care Rusia le are. Rusia are nevoie disperata de tehnologie – pe care Germania o are. Sa le ia cu forța? Pai au încercat deja in 1940: si e nerentabil. Nici una din ele nu poate supraviețui singura in fata concurentei americane si chineze. Mai ales ca in jurul Chinei, sunt mulți alți producători, chiar mai ieftini: Taiwan, Singapore, Malaiezia, Thailanda, India. Competiția e pe viața si pe moarte.

Protestele antiglobalizare sunt stupide, pentru ca economia s-a globalizat deja. La fel criminalitatea. Statele n-au încotro, decât sa se adapteze – sau sa dispară.

Un secol de fier.

Urmează o dictatura de dreapta cum n-ați mai văzut. Nu una naționala: ci globala. Nu una infantila, cu marșuri si drapele militare, ca in secolul 20: ci una a eficientei, a banului, a firmelor private. Una in care armata si politia nu vor mai fi ale "poporului": ci ale celor care le plătesc salariile (așa cum e normal). O dictatura in care stăpânii nu vor purta pistol si decorații, ci costum și cravată. Dar te vor condamna la moarte mult mai simplu, din fata calculatorului. In timp ce dau mana cu tine, iți zâmbesc si-ti spun: regret, nu avem nimic de lucru pentru o persoana ca dumneavoastră. Mă tem ca apăreți pe lista neagra.

Urmează o dictatura in care criminalii de stânga nu vor fi trimiși in lagăre, ca in secolul 20: ci transformați in bănci de organe pentru cei bogați. Sângele si organele sunt o resursa prețioasa: e neprofitabil sa le irosești, când poți să le vinzi.

Urmează o dictatura unde va domni o singura lege: a capitalului, a competiției libere, a exploatării. Sărăntocii si incompetenții deja au fost doborați de criza: imaginați-va o cizma, care le va strivi acum fața. Nu pentru o zi sau un an: ci pe vecie. Criza nu se va mai termina niciodată !!!!!!

Obișnuiți-va cu secolul 21 ! 

Campionatul national de Issinryu, Iasi, mai 2013

Are tati campion :)
Dupa 2 ani de munca, de impacat scoala cu antrenamentele, de lupta cu clasa a VIII-a si pastrarea celor 2 antrenamente saptaminale, a venit si prima medalie, si e de aia stralucitoare, de aur...
E drept ca e la partea mai putin placuta mamelor, la kumite, adica bataie frate.... cam ce nu le place mamelor sa vada la puii lor, iar tatii sint in culmea fericirii cind vad ca in sfirsit chishaochii nu mai e puiu lu mama, ci baiatu lu tata :)
Ce-mi place la genul asta de sport e ca-i invata sa fie mult mai modesti si responsabili. Cind i-am zis ca doamna de sport ar fi incintata sa afle ca are un campion in clasa, a refuzat categoric sa spuna asta. Si am aflat si de ce: are interdictie clara de la sensei (sub pedeapsa excluderii din dojo) sa nu cumva sa-i manince chelea sa se bata cu ceilalti copii, pentru ca ei au avantajul ca stiu deja cum sa faca asta, si n-ar face decit sa ii bata mar si sa-si creeze probleme. Asa ca evita orice fel de provocari, iar copiii pot fi a naibii de rai.
Dar eu sint mindru de el, si ma bucur ca e fericit pentru prima medalie de aur.
La Kata a fost doar locul 4, asta e, cu dansul mai avem de lucrat :)
Bravo Teo!
Si acum citeva poze de la competitie: Enjoy!

ANAF sau cum sa te enervezi pe banii tai

Sa nu va puna mama dracului sa va faceti vreo chestie gen PFA, II, PF,si ce alta kk-maka mai exista, ca dracu v-a luat. Si pe dracu il cheama ANAF.
Daca vrei sa fii cinstit, ai pus-o. Din 3 in 3 luni ai ocazia sa-ti consumi citeva mii de neuroni si citeva mii de celule hepatice inutil.
Mai precis.
Prima idiotenie: esti angajat si mai ai si un PFA pentru ce mai lucrezi pe linga job, ghinion, trebui sa platesti de 2 ori CASS, chiar daca nu beneficiezi decit de o singura asigurare. Teapa, asa-ti trebuie daca esti corect.
Apoi iti vine acasa o hirtiuta de la ANAF unde esti anuntat cit ai de platit impozit. Asta e ok, ca e 16% din norma de venit sau venit real, depinde pentru ce ai optat.
Partea proasta acum vine.
Ca prin acea hirtiuta nu gasesti nici un site unde ai putea plati on-line ce e scris deja, asa ca tre sa-ti misti onorabilul fund la sediul ANAF local.
Si aici incepe meciul.
Te duci la ghiseul unde e trecuta strada ta, stai la o coada rezonabila, ca sint multe ghisee cu strazi. Cind ajungi si tu in fatza, teapaaaaa, nu trebuia sa stai la alt ghiseu la care se elibereaza deciziile de plata. Care ghiseu e unic pentru toate celelalte. Adica o coada imensa, ca doar toti ajung acolo.
Dupa ce iti vine acru si fiecare papila olfactiva a fost dezactivata de duhoarea celor pentru care apa si sapunul sint pe post de extraterestri, iei victorios foaia cu cit ai de plata, desi in hirtia primita tot de la ANAF scria acelasi lucru.
Si apoi incepe alt calvar, ca plata nu se face tot acolo, neeee, ar fi fost prea frumos.
Te duci matale peste bulevard, la Trezorerie, ca acolo se plateste.
Ei, da ce, credeai c-ai scapat. Acolo e alta nebunie. 2 case deschise pentru tot poporul. Si pentru aia care platesc taxe consulare, si pentru aia cu impozite, si pentru aia care dracu stie ce mai au de platit.
Bineinteles ca nu exista nici o indicatie ca poti plati on-line sau cu cardul. Asa ca te duci matale frumusel si scoti bani de la bancomat, cu comision, si apoi vii cu banii in dinti.
Si o iei de la capat cu 2 cozi si mai imense.

Si apoi fericit, ii bagi in ma-sa si pe Ponta, si pe Blejnar, si pe Antonescu, si pe Voinea si pe cine mama dracului mai are vreo treaba cu guvernarea in tara asta!

Si peste 3 luni o iei de la capat.

Fericiti cei care n-au nevoie sa calce vreodata pe la finante!


A, si sa nu uit, urmeaza plata taxelor locale, unde e aceeasi nebunie, ca bineinteles ca nu se poate plati on-line la Iasi. Jos Nichita, Chirica si cine naiba mai e la primaria aia de incompetenti!

Viorel Ilișoi: Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi

Viorel Ilișoi: Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi: Foto: Dumitru Ungureanu         (NOTĂ: Reportajul ăsta a dispărut de pe saitul "Jurnalului Național&q...

Expoziţie de fotografie, Dan Mititelu

"Creanga prin Parcul Copou". Expoziţie de fotografie

Vernisaj: marţi, 26 februarie 2013, ora 18, în Sala "Diotima". Prezintă: scriitorul Nichita Danilov.

Perioadă: 25 februarie - 17 martie 2013. Program: 24 de ore din 24, şapte zile din săptămână.

În cele 17 panouri (85,5 x 127 cm) care alcătuiesc Galeria de Artă "La Gard" sunt prezentate 40 de fotografii alb-negru ce au dimensiuni între 30,5 x 45 cm şi 70 x 105 cm. 
Imaginile au fost sus-trase numai din Parcul Copou în perioada februarie 2011 - ianuarie 2013 şi sunt expoziţional grupate câte zece pentru fiecare din cele patru anotimpuri de umblat creanga.
Albumul-catalog editat (21 x 21 cm, 50 pagini) conţine toate cel 40 de lucrări ale expoziţiei supusă vizionării chiar pe gardul Parcului Copou.
La vernisaj, în Sala "Diotima" din Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a Municipiului Iaşi, se vor proiecta în suită cele 40 de fotografii şi se vor distribui câteva exemplare ale catalogului expoziţiei.

Cutia virtuală cu impresii, amintiri, poze, imagini, fotografii, noutăţi şi vechituri se află în:
http://dan-mititelu.ro/?page_id=87.